Tată azi mă întorc acasă
Colindul meu prin lumea necuminte s-a sfârşit
Mai e un ceas
Până vom sta la masă
Dar niciodată n-am să ştiu
De ce m-ai mântuit.

Alerg spre Tine prin pulbere de stele
Văd mâna Ta
În pagul casei noastre, cum mă cheamă.
Ştiu că Ţi-e dor
Iar eu, deşi Te-am răstignit
Mă-ntorc la Tine fără teamă.

I-ai adunat pe toţi
Îi văd prin orizont că mă aşteaptă,
Presimt că vor rosti bineţe
Dar eu nu meritam atâta politeţe
Oare de ce, chiar pe nedrept
Dreptatea Ta e dreaptă?

Va fi pustiu o vreme printre galaxii
Toţi heruvimii au plecat la nuntă
Acasă e potop de armonii
Planetele aştern vecia de lumină
Se leagă orice rană azi şi orice cale frântă
Nu mai curg lacrimi printre bucurii.

Mă uit, popoarele adună sărbătoarea
Aproape că Te-aude inima şoptind
Aici se va sfârşi în nesfârşit cărarea
Eşti poate încă-o clipă nevăzut
Dar palma Ta mă strânge către-mpărăţie
Îi cern prin răscolirea de minuni chemarea.

Din nou acasă, lângă Tine
Nici visele nu se trezesc sub freamăt de lumină
În dorul prea uimit de frumuseţe
Aştern recunoştinţa mea deplină
Şi mă întreb de ce atâta politeţe,
De ce m-ai aşteptat Împărăţia mea divină?