Cine eşti tu, omule tânăr?
Cu visul mereu răzvrătit şi departe,
Cu dragostea şi ura ta de carte?

Cine eşti tu?
Mereu năzdrăvan şi cuminte,
Cu privirea rebelă sau revoltat în cuvinte?

Poate că eşti erou
Ori simplu călător spre neştiut,
Surprins că viitorul încă-o dată a trecut!

Ai zâmbetul neastâmpărat,
Ai o lumină zi de zi pe faţă;
Îmi pare că te naşti în fiecare dimineaţă.

Şi totuşi... cine eşti?
Atât de hotărât şi schimbător,
Când prăbuşit, când preaputernic luptător?

Probabil eşti un început,
Un altfel de-nceput pe lume
Şi crezi că toate clipele se vor supune.

Da, asta eşti: un început,
Un început, un început de drum.
Aş vrea să nu te-mpotmoleşti in scrum.

Şi dacă vrei,
Să nu pleci singur niciodată;
Îţi recomand pe Tatăl meu, ca tată!