|
De ce te miri?
de Benone Burtescu
De ce te miri?
Nu suntem simple potriviri
Ca două pietre pe un prund,
nici în înalt, nici în afund,
Ce-mpart acelaşi clipocit,
la miezul nopţii de iubit.
De ce te frângi sub întrebări?
Nu suntem doar asemănări
Ca doi mesteceni ce împart
aceeaşi margine de sat,
Visând o dulce-mbrăţişare,
când bate ceasul de-nserare.
De ce atât de minunat?
Nu suntem doar un întamplat
Ca doi drumeţi şi doar atât
ce-şi ţin pe cale de urât,
Şi chiar de-ajung, ajung tot doi
şi tot aşa vin şi-napoi!
De ce încerci nedumerire?
Nu suntem numai o-ntâlnire
Ca doua foşnete pe-un ram,
ca doi colinzi pe sub un geam
Ce pe din două fac primitul,
fără să-i doară despărţitul.
Atunci, ce suntem?...mă întreb
Mai decât toate deosebi,
eterne căutări de a ne iubi...
De ne-am găsi, am şi muri,
ca două stele ce s-ar stinge
În clipa-n care s-ar atinge...
|
|