|
După ce trece de miezul de noapte
de Benone Burtescu
După ce trece de miezul de noapte
peste tot ce tace parcă sunt domn.
Număr din trei în trei apoi din şapte în şapte
răsuflările şi tresăririle fetei mele prin somn.
Mă plec cu obrazul în iarbă dând de-un pui de greiere
Îl rog să-i cânte ceva ca să viseze frumos...
Rog vântul să bată mai încet în ferestre să n-o sperie,
Rog stelele să-i umbrească genele mai luminos.
O strig pe nume atât cât să înflorească
între obraji un zâmbet neegal,
Atât cât printre gene să i se bănuiască,
armonia de noapte a unui cântec astral.
Doamne, cât de frumos este râsul ei şi-n somn!...
Fetele cerului stele, vin în fereşti să îl asculte,
De drag, numar din şapte în şapte neuniform
Frumuseţile ei ce nu le mai stiu de multe...
Păsările prin ramuri pâlpâie spre alb de zori presimţire,
Plâng fericit peste fata mea, atâta nesomn de iubire...
|
|