|
Dorinţa
de Benone Burtescu
Aş vrea să-ţi fie dragostea frumoasă!
Ca de pe culmea ei să poţi să-ţi revezi alba copilărie,
Ca un ieşit desculţă din casă către luncă, fără ca nimeni să ştie...
Aş vrea să-ţi fie dorul atât de frumos,
Ca o revisare a primului sărut
În care ai rămas cuminte cu privirile în jos,
De parcă între timp nimic urât nu s-ar fi petrecut.
Aş vrea să-ţi fie viata aşa de frumoasă
Ca o alergare prin livadă după un fluture,
Ca un stat în poala bunicii după masă,
Poveşti cereşti peste ochi aproape adormiţi să-ţi scuture...
Aş vrea să-ţi fiu atât de frumos
Ca mesteacanul ce de dragul lunii în noaptea asta de tot se zăpăci,
Ca un dus-întors până la râu pe jos,
După care abia spre zori mai poţi aţipi...
|
|
|