Peisaj trist

de Benone Burtescu

Nu e chiar linişte în cimitir
Lumea trebăluieşte printre cei morţi,
Între o cruce şi un trandafir
Iubirea, cămaşa lui Hrist se mai trage la sorţi...

Aş vrea ceva iubito care să ne rămâie,
Ceva ca un dor care să ne poarte numele.
Dar vai… nu-i al nostru nici fumul de tămaie!
Doamne, durerile că nu ne iubim de-ajuns duni-le!

Lumea dintre un mormânt vechi şi unul proaspăt
Prea ne preveşteste uscat.
O fi mai multă iubire sub puzderia de cruci...
Frate poem? Crezi că mai ai încotro să apuci?
Mai mult decât crucile iată-ne de tristeţi viscoliţi!
Auzi? Clopotul bate pentru noi de două ori neiubiţi...