Nepotrivirea noastră

de Benone Burtescu

Tu, fiecărei clipe-i storci savoarea,
Eu prăpădesc vecia să cresc floarea.
Tu, fiecăruia ii ceri plăcerea,
Eu umblu lumea să-i trăiesc durerea.
Tu te opreşti să guşti cât e de bine,
Eu trec grăbit, nemulţumit de mine.
Tu râzi acolo,unde să râdă toţi se strâng,
Eu peste miez de noapte mă lupt să numai plâng.
Tu-ncerci s-aprinzi un foc din oricare scânteie,
Eu sting o vâlvătaie cu-n gest, cu o idee.
Tu strângi ce ţi se dă, trăiesti printre oferte,
Eu risipesc ce am, destinul să mă certe.
Te muţi acolo unde consumi de fericire,
Eu meşteresc aici, la rostul de iubire.
Şi vom rămâne aşa, frumoasă neunire,
Tu arşita plăcerii,
Eu umbra de iubire!
Şi vom rămâne aşa, poem fără cuvinte,
Aprindere sublimă şi stingere cuminte...