|
Cântec, descântec
de Benone Burtescu
De-aş preface fiecare vorbă într-o floare
Şi fiecare poem într-o grădină,
Inima poate ţi-ar bate a sărbătoare
Când treci pe lângă mine cu paşi de lumină...
Zilele, nopţile, mai cu drag împletite,
În cântece, descântece frumos măestrite.
Fiecare lacrimă de-aş face o poveste,
Fântână pe drumul sub tălpi dogorit
În plânsul meu te-ai oglindi cereşte,
În chip ca nimeni altul m-ai iubit.
Zorile, serile, mai cu farmec doinite
În cântece, descântece încă neauzite...
Dacă aş preface gândul fir de-azur
Pe el din stea în stea să drumeţeşti
Ai înţelege poate cât de pur
E gestul tău atuncea când iubeşti!
Şi parcă-am fi cireşii ce înfloresc
Şi cântece, descântece cât nu se mai sfârsesc...
|
|