|
Un ostrov de iubire
de Benone Burtescu
Uite, e ca o vrajă a lumilor stelare
Nimbul tău de dragoste regească înserare,
Oricât as căta farmecul deplin să-l rostesc
Simt că-ţi rămane nespus înţelesul ceresc...
Tremură în ochii tăi tot ce e dor pe pământ,
Ramuri de cântec în primăvăratecul vânt.
Oprită pe gene lumina de-amurg mai dulce se face,
Visează drumeţul de mine, îngenunche şi tace.
Dus-întors gând, pescărus între ţărmuri şi ape
E fericit că de-atâta frumos nu mai e chip să mai scape.
Ia spune iubito: n-ai vrea să-ţi fac o colibă, un palat,
Undeva într-un ostrov ceresc miresmat?
Barca luminii te legene în blânde osanale,
Iară şi iară răsfrânte în senin frumuseţile tale,
Raze cuminţi pe obraji pâlpâind a rubin
Ecouri prelungi de iubire să-ţi murmure lin...
Povestea poveştilor noastre cum oare-ar începe?
E cineva înţelept, ce-ar putea-o pricepe?
Nu-i nimeni, nu-i nimeni...
Rămânem doar noi, trecând peste doruri ‘nainte, ‘napoi...
Rămânem doar noi, magi ai stelelor toate,
Uimiţi de splendoarea colibei dintre palate!
Tu, mireasă, plutire pe-azurul de ape,
Ireal de frumoasă, cale lactee sub pleoape...
Lamură eu, fluturându-ţi poeme pe-aproape...
|
|