|
Prea repede s-a stins
de Benone Burtescu
Soarele n-a mai apus ca altă dată
Din ce în ce mai rotund, mai roşu, mai mare...
A căzut dintr-o dată în partea cealaltă
Fără nici o purpură peste zare.
Pasărea amintirilor n-a mai avut timp să bată din aripi a noapte bună,
A adormit la jumătatea trilului
Ca mama lângă leagănul copilului
Fără să-apuce rugăciunea s-o spună.
Ca niciodată copacul mut
Nu şi-a mai foşnit frunzele a sărut.
Vântul de tristeţe năuc
s-a ghemuit în mijlocul livezii sub nuc.
Un stol imens de păsări negre îngheţate de vreme
S-a prăbuşit peste ochi în aşteptare...
Cine a putut bănui cât doare?
Voiam să-mi înveşmânt iubita în lumile după-amiezei
În culorile de înserat,
Stingerea însă s-a petrecut nespus de iute
N-am mai apucat...
|
|