|
Reverie
de Benone Burtescu
Soarele ne-a-nvăluit în rubiniu şi s-a grăbit să apună,
Despre iubire, mai nimic n-a apucat să ne spună.
Vântul a foşnit o clipă a primăvară şi a toamnă printre arbori şi foi
Şi fără să ne înveţe prea multe a trecut cu mângâierile pe lângă noi.
Norii au nins cu păsări albe peste sufletele noastre abia îmbrăţişate,
Şi s-au depărtat cu farmec cu tot pe neaşteptate...
Vino înapoi soare şi încălzeşte a noastră însingurare!
Măcar cu o adiere vântule întoarce-te,
În părul dragei joacă-te...
Pe zboruri albe reveniţi norilor
Să daţi bineţe fetei mele ca florilor!
Sau poate nici n-aţi plecat... ci doar v-aţi ascuns prim prejur pe undeva
Ca să ne faceţi bucuria de a vă chema... de-a vă aştepta... şi mereu aştepta...
|
|