Home    About    
Am moştenit un dor de Tine, Doamne - Benone Burtescu

 Am moştenit un dor de Tine, Doamne,
Ni l-au lăsat părinţii din părinţi,
Sub coperiş prin umedele toamne
Şi sub umbrar prin verile fierbinţi.

L-am dus cu noi prin iernile-n cojoace,
L-am depănat pe împrejur de sobe,
În primăveri copiii să îl joace
Ca pe un psalm în ţitere şi tobe.

Când foametea ne-a rupt de la răzoare
L-am luat cu noi prin marile cetăţi
Şi nu e în a noastră preumblare
Decât un semn că Tu o să Te-arăţi.

Deşertăciunea umblă pe ecrane,
Parada lumii este în tumult,
Dar dorul nostru, dor de Tine, Doamne,
Ne arde-adânc în suflet tot mai mult.

Academia noastră e pe Cruce
Semnată cu batjocuri şi ruşine,
Venirea Ta ce pacea ne aduce,
O aşteptăm aşa cum se cuvine.

Din toate pământeşti şi chiar cereşti
Ştim cel mai vrednic lucru de a-l şti:
CĂ TU EŞTI CEL CE-AI FOST şi CEL CE EŞTI
Şi mai ales că TU EŞTI CEL CEL VII.
 

Poezia anterioară
Comentează această poezie! 
  Nume
  Mail (nu va fi publicat)
  Website